Fiecare viață contează: Învățăturile lui Frankl și Eger în prevenirea suicidului

Anita Szabó
6 days ago
4 min read

Suicidul este o problemă socială și individuală gravă, care ia anual viața a peste 700.000 de oameni la nivel mondial. Zi de zi, mulți se confruntă cu lipsa de perspectivă, cu pierderea speranței și cu durerea interioară. Însă psihicul uman (sufletul) este incredibil de rezilient, iar vindecarea și speranța sunt întotdeauna posibile – acest lucru este confirmat de rezultatele științifice din psihologie și de marii gânditori ai secolului XX, Edith Éva Eger și Viktor Frankl.

„Libertatea noastră supremă în viață este aceea de a decide atitudinea noastră în orice circumstanță.” – Viktor Frankl

Viktor Frankl, psiholog care a supraviețuit ororilor lagărelor de concentrare, subliniază în cartea sa Omul în căutarea sensului vieții că descoperirea unui sens al vieții este cheia supraviețuirii. Cercetările științifice arată că aceia care reușesc să găsească un scop semnificativ în viața lor sunt mai puțin predispuși la gânduri suicidare.

Viața pune uneori poveri grele pe umerii noștri. Durerea, dezamăgirea, singurătatea sau pierderea pot părea de nesuportat. În acele momente este ușor să uităm că fiecare viață are valoare și că dincolo de fiecare zi întunecată există posibilitatea speranței. Conform lui Frankl, sufletul uman poate găsi sens chiar și în cele mai lipsite de perspectivă situații. Chiar și un obiectiv mărunt, zilnic – o plimbare, o însemnare într-un jurnal sau o conversație cu un prieten – poate crește semnificativ sentimentul de speranță și rezistența interioară.

Viața nu oferă mereu drumuri simple sau alegeri confortabile. Dar ne oferă mereu șansa de a găsi un scop, o valoare pentru care merită să trăim, în ciuda dificultăților. Gândul la sinucidere izvorăște adesea din lipsa speranței, din senzația de inutilitate. Frankl ne transmite că sensul nu îl primim din exterior, ci îl descoperim în interior – într-o relație de iubire, într-o creație artistică, într-un mic gest de bunătate sau în simplul fapt de a supraviețui încă o zi, cu încrederea că mâine poate aduce o schimbare.

Dacă cineva se află acum în disperare absolută, din perspectiva lui Frankl cel mai important pas este să caute o legătură – pe cineva care să asculte, lângă care să nu fie nevoie să ducă singur povara durerii. Nu este nevoie să rezolvăm imediat problema; uneori e suficient ca cineva să fie prezent, să vadă că exiști, că ești important. Sensul vieții se regăsește adesea în momente mărunte, în decizii aparent nesemnificative: să te ridici dimineața, să vorbești cu cineva, să privești o fotografie, să retrăiești o amintire. Aceste detalii reconstruiesc speranța atunci când viața pare mai întunecată ca niciodată.

„Nu poveștile ne definesc, ci felul în care reacționăm la ele.”

– Edith Éva Eger

Edith Éva Eger, de asemenea psiholog și supraviețuitoare a Holocaustului, care pe 29 septembrie va împlini 97 de ani, ne învață că indiferent de circumstanțe avem o alegere: modul în care răspundem durerii și traumei. Ea subliniază că nu împrejurările ne definesc viața, ci atitudinea noastră. Trauma și durerea sunt reale, dar nu trebuie să ne definească pentru totdeauna. Chiar și în momentele cele mai lipsite de speranță putem descoperi libertatea prin pași mici: să cerem ajutor, să vorbim cu cineva sau pur și simplu să luăm încă o respirație. Sensul vieții, spune ea, se află adesea în micile detalii cotidiene – un zâmbet, o conversație, o îmbrățișare prietenoasă sau simpla convingere că, supraviețuind astăzi, mâine ni se pot deschide noi oportunități. Procesarea durerii nu se întâmplă instantaneu; esența este în perseverență și în alegerea continuă.

Viața poate părea uneori insuportabilă. Traumă, pierdere, durere – toți ne confruntăm cu ele, dar nu ne definesc. Alegerea cea mai importantă este cum răspundem dificultăților. Libertatea nu se află în circumstanțe, ci în pașii pe care îi facem pentru propria viață. Uneori asta înseamnă să vorbești cu cineva, alteori doar să supraviețuiești încă o zi. Fiecare decizie măruntă, fiecare gest mic ne conduce spre propria libertate și spre speranță.

Gândurile lui Edith Éva Eger au fost confirmate de numeroase cercetări psihologice. S-a demonstrat că persoanele care procesează activ experiențele traumatice și își recapătă sentimentul de control au mai puține gânduri suicidare. Astfel, mesajul este clar: durerea nu ne determină viitorul; putem alege mereu să mergem mai departe mai puternici, învățând din suferință. Chiar și în cele mai adânci întunericuri avem posibilitatea de a decide: cum reacționăm la circumstanțe și cum ne construim propria viață.

Strategii de prevenire

Cercetările științifice oferă numeroase modalități de prevenire, aplicabile în viața de zi cu zi. Pe lângă sprijinul specialiștilor, comunicarea deschisă, relațiile de susținere și un mediu sigur sunt factori protectivi importanți. De exemplu, faptul că cineva vorbește deschis despre dificultățile sale reduce stigma și favorizează depistarea timpurie. Sprijinul comunității – fie prieteni, familie sau programe sociale – întărește sentimentul de apartenență și reziliența mentală.

Este important ca și în viața de zi cu zi să facem pași mici, dar eficienți pentru menținerea speranței. Un scurt exercițiu de relaxare, un apel telefonic către un prieten, o însemnare într-un jurnal sau stabilirea unui mic obiectiv pot contribui la echilibrul sufletesc. De asemenea, nu trebuie uitat niciodată că a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de putere.

Concluzie

Învățăturile lui Frankl și Eger sunt simple, dar profunde: viața are valoare, suferința poate fi procesată și avem mereu o alegere. vCercetările științifice confirmă că un mediu de susținere, scopurile, relațiile și sprijinul psihologic au un impact real și măsurabil asupra prevenirii suicidului.

Cel mai important mesaj: nu ești singur și există mereu speranță. Chiar și în cele mai întunecate momente, libertatea de a alege și căutarea sensului vieții te pot ajuta să reziști și să regăsești lumina.